Se cauta modele

Tema sedintelor foto pe care urmeaza sa le fac in viitorul foarte apropiat este opera lui Helmut Newton. Am nevoie de 2,3 modele feminine pentru cate o sedinta foto semi-nud sau – in contextul preferintelor modelului – nud.  Imi place sa discut conceptele foto mai intai cu modelul pentru a vedea cat de mult din ceea ce-mi pot eu imagina se poate transcrie pe pelicula, in functie de model si preferintele sale.  Detaliile, daca vi se pare tentant, le putem discuta pe mail sau la o cafea buna buna.

Cateva dintre conceptele de inceput:

1. Restaurant sau mese in jur. In fundal, un barbat in blur, imbracat la costum si o cravata taiata pe din doua. In primplanul din dreapta, sharp puternic, modelul, machiat puternic la ochi, avand in mana jumatatea de cravata ramasa si in cealalta un cutit si o furculita. Option: modelul este murdar la gura (cu ciocolata). Option 2: modelul este imbracat provocator cu evidentierea bustului.

2. La o masa – planul din stanga il arata pe un barbat imbracat la costum culcat cu capul pe masa. Planul din dreapta, modelul machiat strident, are in fata o farfurie in care se vede o cravata iar modelul tine in mana o furculita si un cutit ca si cum s-ar pregati sa manance din farfurie. Option 1: Modelul este la bustul gol, avand perle la gat.

3. Planul din spate: un perete alb cu un crucifix mare. Planul frontal: modelul, imbracat sumar ( dres tip port jartiere)  si avand pe spate prinse aripi cu elastic (evident), tine in mana ridicata o cravata legata sub forma de streang si se uita cu o privire pierduta la ea.

Option 1: Modelul are pe fata urme exagerate de ruj, intins peste buze ; Option2: Modelul isi expune o parte din bust

4. Modelul intins intr-un décor care sa nominalizeze o semi-opulenta, machiat absolut perfect si cu perle la gat, cu mainile ridicate, in picior intors inspre interior cat sa mascheze in proportie de 90%  unghiul inghinal, intr-o atitudine semi-nud. La axile, la barba, la mustata si in ceea ce ramane vizibil din zona inghinala, se vede, desenat cu negru, ceea ce ar parea a fi pilozitate dar facute astfel incat sa se vada ca sunt adaugate (machiaj). Langa mana dreapta intinsa deasupra capului, o lama de ras cu o eticheta vizibila “for him”. Modelul zambeste sarcastic.

Cam astea ar fi conceptele mari, care tin de un décor si o regie mai complicate.

In rest, vreau sa fac fotografii prin care sa surprind o anumita atitudine din partea modelului, in diverse ipostaze casual, cum ar fi sa fumeze la balcon intr-un halat de casa dar purtand pantofi toc, etc

 

 

Actul I

Când dau sa cobor la metrou, în stânga pasajului regăsesc mai totdeauna întruchiparea tristeții. Se ascunde după un paltonaș cafeniu, legat cu o sfoara de sac, împletită în trei a cârei capăt atârna mai mereu de bordura umezita fie de capriciul vremii sau al călătorilor ce așteaptă autobuzele mestecând țigări înecăcioase. Adidasii cu vârf de pânza, trecuți de prima tinerete și de prima culoare stau strâmb și se mijesc compromițător după resturile țesăturii pantalonilor fără model, fără textura, fără culoare. Doua mâini pe care nu le-am zărit niciodată dar pe care le ghicesc in buzunarele pătrate, după forma pe care o ia găurica din țesătura buzunarului drept. Manșetele atârnă doar pe jumătate din aceleași buzunare, veșnică exprimare indecisa a stăpânirii. Zâmbesc mereu în coltul gurii, zărind cadrilul carourilor cândva roșii și negre, strânse cu înverșunare in jurul gatului. Toti purtam asemenea cămăși pe la sfârșitul școlii primare. Erau hip. Erau nemaivăzut de moi si blânde la atins. Hip rau. Câți ani sa fi trecut de-atunci?
Nu ridic mai niciodata privirea mai sus de-atat. Stiu deja haikul mizeriei. Ma las purtata de treptele suspicios de lucioase, in curentul care ma întâmpină ca o briza decisa sa-mi demonstreze prospețimea aerului statut din subterane. Obosește sa-si încrunte puterea pana ajung sa bag cartela in mașina verzuie, menita sa ascundă cu perversitate murdăria dispozițiilor obștești zilnice.
“Aruncați aici toate grijile, toate întâlnirile urgente, toate problemele”
Pășesc pe ritmuri alerte, încrâncenate in castile albe. Îmi potrivesc pasul pe ritmul muzicii si câteodată ma împiedic.
Peronul are latimea a patru pasi de-ai mei. Si asta stiu pentru ca pasii mei cunosc un joc pe care l-au învățat încă de pe când abia învățam sa merg. Sa nu calc pe liniile dintre borduri, sa-mi ritmez mersul dupa unduiala alegorica a drumului. Imi scoteam din minti bunicii cu mania mea de-a nu calca pe liniile trotuarului. Doar tata nelu stia sa-si potrivească si el pasul lui mare de om de stat, cu chimirul pus la păstrare in pod, lângă al meu, psipirica.
De fiecare data cand trec pragul vagonului ma gândesc la fractalul de șine care ne așteaptă si al carui efect halucinant mi-l imaginez leganata de Tamara.
Dupa ce-am ajuns la un consens fizic cu centrul meu de greutate, imi amintesc de lumea din jur si încep sa-i cercetez. Sar cu privirea de la unul la altul, căutând detaliile compromițătoare a grabei matinale. O cravata ușor strâmba si la fel de nervoasa ca si băiatul ce-o poarta. Si-a lustruit pantofii in graba dar manșetele pantalonilor trădează urmele de noroi postume, înfrățite cu vârful șireturilor albite de praf. Doi ochi se uita la fel de curioși la mine. Ii fixez si ne zâmbim fara nicio reacție vizibila. Pornim apoi mai departe in recunoaștere individuala. O fata strânge in brate un rucsăcel din care se ițește printr-un fermoar neascultător un cotor de carte cam nou.
Urcând pe scara ce ne învață leneși, ma imaginez la prora. “Pământ”!
Același pământ.
Aceeași piesa. Atâta doar ca azi, spre deosebire de ieri, am fost martora unei secunde. In plus.

Ai dreptate B. Avem nevoie de martori. Atunci când avem luxul de-a ni-i alege, alegem de cele mai multe ori, prost. Sa dam dovada de umanitate si sa fim ceea ce toți ceilalți cauta. Martori.

Top 21 Rythms. Of my life

Daca m-as naste din nou, primul lucru pe care as vrea sa il aud pe lumea asta ar fi  The Road – Frank Turner.

Invatatura de-acasa mi-a fost Pamantul deocamdata – Mircea Vintila.

Prima mea pereche de blugi cumparata pe alocatie ma facea sa ma simt mai “neinteleasa” si fredonam intr-o limba ciudata Et si tu n’existait pas – Joe D’assin.

Am “iubit” la 15 ani si plangeam pe Meat Loaf – I would do anything for love. Si am facut neimaginabilul, dar mai tarziu.

Dupa incercari esuate de a-l intelege pe Dumnezeu, am sfarsit prin a-l accepta ca fiind parte din cei ce ma inconjoara  What if God was one of us – Joan Osborne.

Prietena mea cea mai buna din liceu imi amintea de Jesse – Joan Baez. Blonda, calda, moale, ingaduitoare cu micile mele atacuri de incapatanare.

Nu intelegeam de ce tata traia ca si cum I used to be a sailor – Tracy Chapman.

Si mama de ce ramanea Silent all these years – Leonard Cohen feat. Tori Amos. Ii placea sa asculte din bucatarie cand porneam in boxele de la calculator Private dancer – Tina Turner.

Am urmarit cum The House Jack Built – Metallica dispare in oglinda retrovizoare.

Mi-am pregatit armele, mi-am incalecat calul, l-am tras in chingi, mi-am pus scutul si am apucat sabia. Ma rugam pentru Lady in Black – Uriah Heep si vroiam sa fiu Che Guevara – Nathalie Cardone lumii mele.

Cineva mi-a soptit atunci Hello in me. Si Baby – Iris a dat semnalul ca lupta poate incepe.

Destiny – Scorpions m-a impins pe poteci de munte si deserturi de gand. O umbra a ceea ce fusesem, nimic care sa cheme inapoi Sweet Child of Mine – Guns n’ Roses. Cand am ajuns acasa, dupa indelungi lupte, ma astepta un dulce Whiskey Lullaby – Brad Paisley. Si pe ruinele din urma, am reconstruit House of Fire – Alice Cooper.

Saua e in cui, calul e la buiestru. Si tot ce-a fost e inchis in A room with a view – Tony Carey.  Si candva planuiesc sa Start Wearing Purple – Gogol Bordello.

Si ultimul ritm al vietii vreau sa-l pasesc pe Hurt – Johnny Cash.

//2009

Ce am invatat in 2009

♥ Ca viata este neprevazuta, cel putin pentru mine. Si ar fi cazul sa incetez sa ma mai prefac cum ca asta mi-ar displacea.

♣ Ca Putin le are cu ecologia. Mai bine decat Obama. Astept sa emita si manualul scolar pe tema. Caietul de practica l-a emis in ianuarie.

♥ Ca “a face sex” este un avantaj relativ intr-o relatie.  Daca ai televizorul deschis, sosetele in picioare sau ceasul la mana. La care te uiti, din intamplare, constant. In rest, nu. Nu, nu e relativ.

♣ Ca America devine un stat sclavagist, cu acordul cetatenilor sai. Albii pleaca spinarea cu zambetul pe buze, compromisul merita. Totusi, UK ramane in fruntea ecosistemelor minoritare. Cum ii zice la “liberte, fraternite, egalite” in engleza aia de UK? Nu incercati asta pe strada, riscati o flegma ne-minoritara.

♦ Ca nu e bine sa trantesti usi in nas. Scapa din greseala un pres sub ea in timp ce te certi, fa-te ca o trantesti si intoarce-te zambind “stanjenita”. Ups!

♦ Ca in Zimbabwe nu se mai fabrica vestitele “sacose pentru bani”. S-au taiat zerouri – multe, coane, multe, 12! – , deci si prin urmare, redevine hip sa porti un portofel neoriginal, luat de la chinezi.

♥ Ca, daca ai avut tembelismul sa trantesti usa din poveste, macar nu te intoarce. Du-te dupa colt si ia-ti o ciocolata de consolare.

♣ Ca imi place de Nadal. Arata oarecum familiar.

♣ Ca daca esti un semi-adult cu reminescente de golan dezaxat, ai ceva sanse sa produci un vag requiem ardelenesc al lui Al Capone.

♥ Ca e bine sa incepi o noua traditie: Earth Hour. Mai ales ca nimeni nu zice sa scoti si routeru’ din priza. Lumina, duca-se.

♥ Ca regula cu “exista maxim 5 conexiuni intre toate persoanele dintr-o retea sociala online” este cat se poate de adevarata. Anul asta a tinut sa compenseze anii trecuti si sa-mi dovedeasca faptul ca, in cazul meu, 5 este o cifra overrated.

♦ Ca Dumnezeu exista in Italia. A facut o vizita ceva mai oficiala prin aprilie. Asa, de proba, sa calmeze spiritele. De-atunci, pliscul.

♥ Ca nu sunt praf in ceea ce priveste gatitul.

♦ Ca nu voi putea niciodata sa pronunt numele satelitului astuia minune, lansat de coreeni: Kwangmyŏngsŏng-2. L-am si uitat de exemplu. Da, o fost copy/paste. N-am aptitudini de hubble, vai la naiba.

♥ Ca a vedea un meci Yankees pe noul lor stadion, de pe locuri ceva mai exclusiviste e cam scump. Ca ai langa tine un tip care arata fix ca un fotomodel care incearca sa-ti explice regulile in timp ce te evalueaza pe sub gene: priceless. Da, el a platit. Se numeste innocent win-win.

♦ Ca nu ma pricep la politica. Si ca pe viitor trebuie sa-mi tin gura si stampila lipite de chestii mai familiare. Gen ciocolata. Si culori d’astea mai naturale. Data viitoare voi vota in Moldova. Macar stiu ca tre sa ma duc de cateva ori pana valideaza, pana atunci ma conving. In absenta.

♥ Ca a spune “eu n-as face niciodata asta”  este un faux-pas anecdotic.

♦ Ca banuiala s-a confirmat. Madonna e praf. La propriu.

♥ Ca imi place sa organizez party’uri casnice de Craciun cu atatia oameni diferiti pe care-i iubesc atat de mult dar atat de diferit incat nici macar cantitatile impresionante de alcool nu m-au facut sa-i incurc. Desi planuiesc s-o pup pe Ioana odata si-odata

♦ Ca voi merge la Rio in 2016. Nadal vine?!

♥ Ca-mi place de Republica Moldova. Si de prietenii mei americani care se bateau cu pumnul in piept ca daca ma duc pe baricade, vin in F-35‘uri sa ne salveze PE TOTI! *oh, the good times*

♦ Ca Herta Muller a castigat un Nobel. Si cat de curve suntem noi romanii atunci cand vine vorba de adoptat VIP’uri. Gen Busuioc.

♦ Ca Windows 7 a avut rol de domnisoara de onoare la nunta lui iPhone 3GS. Nu inainte de a cere permisiunea parentala UAC. Pe care a obtinut-o bineintele. Apple e virus free. Onoarea domnisoarei era in siguranta. A ramas neatinsa.

♦ Ca nu este cazul sa jucam la loto decat in decembrie.

♥ Ca Twitter este BUN. Restul sunt incerte.

♦ Ca notiunea de criza economica este foarte relativa. Si depinde direct proportional de suma de care dispui pe AMEX, gen. Care erau datoriile externe ale Dubaiului?…

♣ Ca atunci cand pui scobitoare peste maslina, sperand la un echilibru de care te autoconvingi in fiecare dimineata la cafea, e cazul sa-ti inchizi blackberryul atunci cand afli ca un sambure a cedat de batranete si a murit. It’s all in self control.

♥ Im a Wii freak!

♥ …si in curand voi fi si un PS3 Slim freak.

♥ Ca sunt foarte sociabila dupa absint.

♦ Ca n-ai nevoie decat de cateva luni intr-o casa mare, alba si frumoasa ca sa primesti Nobelu’ pentru Pace. Ce naiba o sa mai spuna urmatoarea Miss Univers wannabe la interviu?

♦  NASA a descoperit apa pe Luna. Potabila? – intreaba pestii subsemnatei care ar emigra.

♥/♣ Ca trecutul nu moare chiar daca absenteaza nemotivat si nepermis de mult.

♦ Ca cei carora li s-au aburit ochelarii 3D compara Avatar cu Pocahontas. True point.

♣ Ca 20 de ani NU au fost degeaba. Fuck you all who ever said that! Go live in China u fucking communists!

♣ Ca lumea a devenit mult mai saraca intr-un singur an: Ion Dolanescu, Gheorghe Dinică,  Nicu Constantin, Marian Cozma, Marga Barbu, David Carradine, Farrah Fawcett, Michael Jackson, Patrick Swayze, Stephen Gately, Natasha Richardson. RIP